Cum este alcătuit testul acesta

1Ce măsoară testul și ce nu măsoară

Testul dă patru mărimi, și toate se socotesc din aceleași răspunsuri. Tipul este felul în care îți este așezată atenția: unde pleacă ea singură, fără să hotărăști tu, și ce întrebare rezolvi întruna, de obicei fără să bagi de seamă. Nu este o listă de însușiri și nici un inventar de puncte tari. Doi oameni de același tip pot fi nepotriviți în aproape tot, în afară de această alcătuire. Aripa este nuanța pe care o dă unul dintre cele două tipuri vecine, și ea se vede în comportament mai tare decât în motiv. Subtipul instinctiv arată unde este îndreptată partea cea mai mare din puterile tale: spre asigurarea propriei baze, spre locul între oameni sau spre o singură legătură apropiată. El schimbă desenul din afară al tipului atât de tare, încât cel mai des tocmai din pricina lui omul nu se regăsește în descriere. Starea este o stare, nu o notă. Ea spune în ce fel ești acum și se schimbă de-a lungul vieții, uneori de-a lungul unei zile. Ce nu face testul: nu promite că te vei recunoaște. Uneori descrierea nimerește din prima, alteori nu, iar a doua situație nu înseamnă că socoteala este greșită. Nu măsoară nici cât de bine îți este în viață, nu prezice purtarea și nu îți spune ce să fii.

2De unde au ieșit cele 108 afirmații

Toate cele 108 afirmații sunt scrise pentru testul acesta. Niciuna nu este luată din chestionare străine: o afirmație împrumutată trage după ea modelul din care vine, și ce măsoară ea la noi nu poate verifica nimeni. Câte douăsprezece afirmații pentru fiecare dintre cele nouă tipuri. În fiecare duzină este hotărât dinainte câte afirmații țin de fiecare stare și de fiecare instinct, iar împărțirea aceasta o verifică mașina înaintea fiecărei asamblări: dacă este încălcată, asamblarea nu trece. Formulările în limbile proiectului se scriu în paralel din aceeași fișă de construct, nu se traduc una din alta. Costă cam de două ori mai mult și se face dintr-un singur motiv: traducerea unei afirmații schimbă ce anume măsoară afirmația. Opreliști înăuntrul unei afirmații: o singură spusă, nu două cusute cu o conjuncție, nicio negație dublă și niciun termen de teorie. Omul nu trebuie să ghicească ce scară hrănește în clipa aceea.

3Cum se socotește rezultatul

Deosebirea de căpetenie față de cele mai multe teste de personalitate merită spusă pe față: nu te comparăm cu o bază de alți oameni. De obicei lucrurile stau invers. Răspunsurile tale se pun lângă răspunsurile altor mii, se vede unde te afli față de mijloc, și de acolo iese rezultatul. Un asemenea fel are o însușire neplăcută: rezultatul atârnă de cine a dat testul înaintea ta. S-a schimbat eșantionul, s-a schimbat și tipul tău. Noi socotim altfel. Răspunsurile tale se aduc la împrăștierea ta proprie: nu contează dacă ai pus un patru, contează cui i-ai pus mai mult decât la tot restul. Omul darnic la note mari și omul care le păstrează primesc rezultate care se pot pune alături, fiindcă fiecare se compară cu sine. De aici iese ce ne place nouă cel mai mult: rezultatul tău nu se schimbă atunci când baza noastră crește. El este socotit din răspunsurile tale și din nimic altceva. La fel se socotește și limpezimea. Ne uităm cât de potrivit ai răspuns la afirmațiile care țin de același lucru și cât de mult s-a desprins primul candidat de al doilea. Dacă s-a desprins slab, o spunem, în loc să rotunjim la un singur răspuns.

4Ce arată banda și de ce nu are număr

În modelul clasic nivelurile sunt nouă și au numere. Noi arătăm trei benzi și numere nu dăm. Motivul este aritmetic, nu de gust. Ca să despartă sigur nouă trepte, unui test i-ar trebui o precizie pe care un chestionar din 108 afirmații nu o are și nici nu o poate avea: i-ar trebui în jur de o mie. La lungimea noastră se deosebesc cinstit vreo trei trepte, și trei arătăm. Un număr ar părea mai exact, dar ar fi născocit, iar a arăta nouă când deosebești trei înseamnă a vinde o precizie care nu există. Și încă ceva, mai însemnat decât aritmetica: banda arată nu o treaptă, ci un PREPONDERENT. Afirmațiile de sus și cele de jos măsoară lucruri diferite, nu două capete ale aceleiași rigle: cele dintâi sunt despre prețul pe care îl plătești pentru însușirea ta, celelalte despre ceea ce te deosebește, la greu, de tipurile vecine. De aceea omul poate fi și plin de puteri, și în strânsoare în același timp, iar mijlocul nu înseamnă „pe jumătate”, ci că niciuna dintre părți nu ia fața. Numele benzilor sunt alese tot dinadins: „cu resurse”, „fără avantaj”, „în strânsoare”. Cuvintele „sănătos” și „nesănătos” nu le vei întâlni aici, deși în literatură ele sunt obișnuite. Banda descrie nu omul, ci starea lui de astăzi, iar o etichetă care sună a sentință descrie deja omul.

5Cât de mult greșim

Răspunsul cinstit: deocamdată nu știm, și nu ne vom preface că știm. Niciun rezultat viu nu l-am verificat încă. Ce avem este un calcul pe model. Am descris cum răspund oamenii la asemenea întrebări, am ridicat din descrierea aceea șaizeci de mii de oameni închipuiți cu tipul știut dinainte și le-am trecut răspunsurile prin aceeași socoteală care socotește rezultatul tău. Apoi am pus alături ce a numit socoteala cu ce fusese pus în model. Deosebirea față de o verificare adevărată este simplă: am socotit nu pe oameni, ci pe un model de oameni pe care l-am făcut noi înșine. Dacă modelul nu seamănă cu cei vii, numărul nu are legătură cu cei vii. Pe calculul acesta, cam unul din șaisprezece tipuri numite iese altul. La aripă și la instinct rezultatul este asemănător, în jur de șase la sută la fiecare, iar dacă omul trece prin lămurirea de aripă, partea scade cam la patru. Rezerva fără de care numerele acestea nu se pot citi: ele sunt socotite numai printre aceia despre care ne-am rostit. Acolo unde arătăm două variante apropiate în loc de una, nu există niciun procent, fiindcă nu există nici spusă. De aici se vede și la ce trebuie treapta de limpezime. Acolo unde numim tipul limpede, două parcurgeri ale aceluiași om se potrivesc cam în 97 de cazuri din o sută. Acolo unde nu ne rostim, potrivirea scade aproape la întâmplare. Este una și aceeași însușire privită din două părți: limpezimea desparte ce știm de ce nu știm. Calculul îl vom schimba în măsurătoare atunci când vom strânge destui oameni care au dat testul de două ori. Cum anume, scrie în capitolul despre verificare.

6Ce se întâmplă când nu suntem siguri

Un rezultat moale nu este nici refuz, nici defecțiune. Este aceeași măsurătoare, cu marginea ei numită cinstit. Când primul candidat nu s-a desprins destul de al doilea, îi arătăm pe amândoi și spunem între ce anume alege omul. A rotunji la un singur răspuns ar fi fost mai ușor și ar fi părut mai sigur, dar aceea nu ar mai fi fost părerea noastră, ci hotărârea noastră în locul tău. Lămurirea nu există peste tot, și deosebirea este de fond. La aripă ea lucrează: acolo încurcă zgomotul măsurătorii, adică pur și simplu nu ne-au ajuns întrebările ca să despărțim doi vecini, iar o duzină de afirmații în plus chiar îi desparte. La instinct lămurire nu există, și nu fiindcă ne-a fost lene să o facem. La mulți oameni primul și al doilea instinct sunt apropiate cu adevărat, nu din lipsă de date. Într-un asemenea caz adăugarea nu se lovește de precizia măsurătorii, ci de faptul că nu are ce măsura: o deosebire care nu există nu apare din întrebări noi. De aceea, acolo unde două instincte au ieșit aproape la egalitate, le arătăm pe amândouă și îndemnăm la citirea ambelor descrieri, nu la încă un test.

7Ce este închis și de ce

Deschis este aproape tot. Formulele tuturor celor patru ieșiri, felul în care se socotește limpezimea și pragurile anume, împărțirea afirmațiilor pe stări și pe instincte, obârșia ponderilor și lista a ce am încercat și am lepădat pe drum. Închis este un singur lucru: care afirmație ține de care tip, și odată cu asta codurile de deosebire dinăuntrul băncii. Motivul este unul singur și merită spus pe față. Știind potrivirea afirmațiilor cu tipurile, se poate scoate orice rezultat ți-ai dori. Tot restul este deschis din motivul invers: el îngăduie să fim verificați, nu să fie păcălit testul. Linia trece tocmai aici și nicăieri altundeva: închis este ce poate potrivi răspunsul, deschis este ce lămurește metoda.

8Ce nu poate testul acesta

Trei lucruri pe care testul acesta nu le face, și toate trei numite ca fapt, nu ca rezervă cu litere mărunte. Întâi. Acesta nu este un diagnostic medical sau psihologic. Rezultatul te ajută să te înțelegi mai bine, nu să îți pui o etichetă. Niciuna dintre cele patru mărimi nu descrie starea de sănătate și nu ține locul unei discuții cu un specialist. Al doilea. Testul nu este bun pentru selecție. Nici la angajare, nici la evaluare, nici la împărțirea pe roluri și, în genere, nu pentru hotărâri despre un om luate de altcineva. Rezultatul este socotit din autoraport, adică din ceea ce omul a spus singur despre sine într-o zi anume, iar a-l transforma în temei pentru hotărârea altcuiva nu este cinstit față de el. Al treilea, și este cel mai puțin la vedere. Potrivirea unei unelte cu sine însăși nu este corectitudine. Un test care măsoară statornic altceva va arăta o repetabilitate frumoasă: va greși la fel de fiecare dată și va părea de nădejde. Tot ce s-a spus despre 97 de cazuri din o sută și despre reparcurgere ține de potrivire, nu de nimerire. Verificarea faptului că măsurăm chiar eneagrama, și nu ceva din vecinătate, este o lucrare aparte, și ea ne stă înainte. O spunem dintr-un motiv anume: noi înșine era cât pe ce să luăm trăinicia drept precizie.

9Cum va fi verificat

Mecanismul este simplu și intră în prima ediție, nu în planuri. O parte dintre cei care au dat testul vor primi o poftire să îl dea a doua oară, gratuit, și își vor vedea ambele rezultate alăturate. Trei lucruri din alcătuirea aceasta sunt făcute dinadins. Poftirea este la întâmplare. Asta este mai însemnat decât pare: dacă i-am chema numai pe cei care s-au îndoit de rezultat, s-ar strânge multe date, iar greșeala din ele ar fi nevăzută, fiindcă cei care s-au îndoit se deosebesc de ceilalți tocmai prin ce ne interesează. Răstimpul până la a doua parcurgere este felurit, de la vreo două săptămâni până la aproape un an, și se dă tot la întâmplare. La un răstimp la fel pentru toți, amintirea răspunsurilor de altădată și schimbările adevărate din om rămân pe veci de nedeosebit. Ambele rezultate i se arată omului în întregime, împreună cu nepotrivirea, dacă ea există. Socotim că ajung vreo două mii cinci sute de perechi. Când se vor strânge, calculul se va schimba în măsurătoare, și aici va sta o dată.

10De unde vine modelul

Modelul urcă la eneagrama fixațiilor lui Oscar Ichazo, a fost trecut în psihologia caracterului de Claudio Naranjo și dezvoltat de Don Richard Riso și Russ Hudson, la care au apărut nivelurile de dezvoltare. Cele 27 de subtipuri instinctive le-a sistematizat Naranjo.

Nu folosim chestionare străine: testul acesta nu este nici RHETI, nici iEQ9, proiectul nu are legătură nici cu The Enneagram Institute, nici cu Integrative9, iar RHETI și iEQ9 sunt mărci ale proprietarilor lor. Toate cele 108 afirmații sunt scrise de noi. Lista care urmează arată obârșia modelului și contextul ei științific, nu izvorul afirmațiilor.

1. Hook, J. N., Hall, T. W., Davis, D. E., Van Tongeren, D. R., Conner, M. (2021)The Enneagram: A systematic review of the literature and directions for future researchJournal of Clinical Psychology, 77(4), 865-883O trecere în revistă sistematică a cercetărilor despre eneagramă: ce a fost verificat și ce nu.doi:10.1002/jclp.23097
2. Bland, A. M. (2010)The Enneagram: A Review of the Empirical and Transformational LiteratureThe Journal of Humanistic Counseling, Education and Development, 49(1), 16-31O trecere în revistă a literaturii empirice din generația anterioară.doi:10.1002/j.2161-1939.2010.tb00084.x
3. Newgent, R. A., Parr, P. E., Newman, I., Higgins, K. K. (2004)The Riso-Hudson Enneagram Type Indicator: Estimates of Reliability and ValidityMeasurement and Evaluation in Counseling and Development, 36(4), 226-237Evaluări ale fidelității și validității chestionarului RHETI.doi:10.1080/07481756.2004.11909744
4. Wagner, J. P., Walker, R. E. (1983)Reliability and validity study of a Sufi personality typology: The enneagramJournal of Clinical Psychology, 39(5), 712-717Una dintre primele lucrări psihometrice asupra tipologiei.doi:10.1002/1097-4679(198309)39:5<712::AID-JCLP2270390511>3.0.CO;2-3
5. Sutton, A., Allinson, C., Williams, H. (2013)Personality type and work-related outcomes: An exploratory application of the Enneagram modelEuropean Management Journal, 31(3), 234-249Punerea alături a eneagramei cu Marile Cinci, pe rezultate legate de muncă.doi:10.1016/j.emj.2012.12.004
6. Daniels, D., Saracino, T., Fraley, M., Christian, J., Pardo, S. (2018)Advancing Ego Development in Adulthood Through Study of the Enneagram System of PersonalityJournal of Adult Development, 25(4), 229-241Lucrarea grupului lui Daniels despre dezvoltarea adultului prin studierea modelului.doi:10.1007/s10804-018-9289-x
7. Alexander, M., Schnipke, B. (2020)The Enneagram: A Primer for Psychiatry ResidentsAmerican Journal of Psychiatry Residents' Journal, 15(3), 2-5O scurtă introducere în model pentru rezidenții de psihiatrie.doi:10.1176/appi.ajp-rj.2020.150301
8. Goldberg, L. R., Johnson, J. A., Eber, H. W., Hogan, R., Ashton, M. C., Cloninger, C. R., Gough, H. G. (2006)The international personality item pool and the future of public-domain personality measuresJournal of Research in Personality, 40(1), 84-96Articolul de temei despre băncile deschise de itemi; disciplina noastră de scriere a afirmațiilor vine de aici.doi:10.1016/j.jrp.2005.08.007
9. Meade, A. W. (2004)Psychometric problems and issues involved with creating and using ipsative measures for selectionJournal of Occupational and Organizational Psychology, 77(4), 531-551De ce scările ipsative sunt înșelătoare; luat în seamă în alcătuirea socotelii.doi:10.1348/0963179042596504
10. Riso, D. R., Hudson, R. (1996)Personality Types: Using the Enneagram for Self-DiscoveryHoughton Mifflin, ISBN 978-0-395-79867-6Nivelurile de dezvoltare sunt descrise aici; aripile sunt sistematizate în aceeași linie.
11. Riso, D. R., Hudson, R. (1999)The Wisdom of the EnneagramBantam Books, ISBN 978-0-553-37820-1Cea mai cunoscută expunere a modelului lui Riso și Hudson.
12. Naranjo, C. (1994)Character and Neurosis: An Integrative ViewGateways Books and Tapes, ISBN 978-0-89556-066-7Naranjo a trecut modelul în psihologia caracterului și a lucrat cele 27 de subtipuri instinctive.
13. Palmer, H. (1988)The Enneagram: Understanding Yourself and the Others in Your LifeHarper & Row, ISBN 978-0-06-250673-3Linia lui Palmer: atenția ca cheie către tip.
14. Daniels, D., Price, V. (2009)The Essential Enneagram: The Definitive Personality Test and Self-Discovery GuideHarperOne, ISBN 978-0-06-171316-3Cartea cu chestionarul SEDI de la Stanford și cu datele lui de validare.
15. The Oscar Ichazo FoundationArica SchoolȘcoala lui Oscar Ichazo, de la a cărui eneagramă a fixațiilor pornește toată tipologia de azi.arica.org
16. 特定非営利活動法人 日本エニアグラム学会日本エニアグラム学会Asociația japoneză de eneagramă; după materialele ei a fost verificată terminologia japoneză.www.enneagram.ne.jp
17. 鈴木秀子 (2004)9つの性格 エニアグラムで見つかる「本当の自分」と最良の人間関係PHP文庫, ISBN 978-4-569-66106-3Cea mai cunoscută carte japoneză despre eneagramă.