Noțiune
Niveluri de dezvoltare în eneagramă: unde ești azi
Pe rezultat ai văzut o stare fără număr, iar pe internet ai citit despre nouă niveluri și vrei să știi unde ești. Aici nu găsești nicio treaptă descrisă pentru un tip anume: pentru asta sunt nouă pagini separate. Aici este scara însăși: de unde a venit, cum se așază nouă trepte în trei stări, prin ce se deosebește urcarea și coborârea pe ea de mersul pe săgeți, și ce anume din toate acestea poate măsura testul și ce nu.
01
Nouă niveluri, trei benzi
- Prima treaptă pe care ce îți trebuie începe să fie cerut de la ceilalți
- Ultima treaptă pe care omul încă se ține
- Același tip pe toate cele nouă trepte
Scara nivelurilor a fost gândită de Don Richard Riso în 1977, descrisă în cartea din 1987 și refăcută împreună cu Russ Hudson pentru ediția din 1996. Prin alcătuirea ei măsoară un singur lucru: cât de mult s-a contopit omul cu mecanismul tipului său. Pe treptele de sus tipul este un fel de a fi pe care omul îl folosește liber și îl poate lăsa deoparte. Pe treptele de jos felul acesta îl folosește pe om: totul se face de la sine, din apărare, și nu mai poate fi lăsat deoparte.
Treptele sunt nouă, câte trei în fiecare dintre cele trei stări. Pe acest site stările se numesc „cu resurse”, „fără avantaj” și „în strânsoare”, nu cu vorbele de sentință din literatură: starea descrie cum îi este omului azi, nu cine este el. Înăuntrul unei stări treptele se deosebesc prin grad, iar două dintre cele nouă sunt aparte. A patra este prima pe care ceea ce îi trebuie omului începe să fie cerut de la ceilalți. A șasea este ultima pe care omul încă se ține, și pe ea le face celorlalți ceea ce se teme cel mai tare să i se facă lui.
Însușirea de căpetenie a scării: tipul rămâne același pe toate cele nouă trepte. Coborând, un patru nu devine un cinci sau un doi, ci devine un patru în cea mai proastă ediție a lui. Urcând, nu devine un om mai bun în sine, ci devine el însuși fără apărări. De aceea scările sunt nouă, nu una: aceeași treaptă la un patru și la un opt înseamnă două feluri diferite de a fi.
02
Mișcarea pe scară
Orizontala: spre alt tip, pe săgeată
Verticala: în sus și în jos, înăuntrul propriului tip
Ai ajuns să semeni cu altcineva sau ai ajuns o versiune mai proastă a ta?
Mersul pe scară este o mișcare pe verticală: în sus și în jos, înăuntrul propriului tip. Fiecare are o treaptă obișnuită în jurul căreia oscilează, și o amplitudine a acestei oscilații. Într-o zi se poate coborî o treaptă și reveni; într-un an greu se poate aluneca o stare întreagă; în ani de lucru cu sine se poate ridica treapta obișnuită. Se schimbă treapta, nu tipul.
Săgețile sunt orizontala: o mișcare spre alt tip. Riso și Hudson leagă săgețile de niveluri fără ocol. Sub apăsare, tipul 1 ia trăsături de la tipul 4, dar de la un patru aflat pe aceeași treaptă; în creștere ia trăsături de la un șapte cu resurse. Săgeata spune ale cui trăsături ies la iveală, scara spune în ce calitate. Unde duc săgețile fiecărui tip stă scris pe pagina lui; aici contează doar deosebirea dintre cele două axe.
Încurcătura dintre ele vine de la un cuvânt: amândouă mișcările sunt numite stres. O singură întrebare le desparte: ai ajuns să semeni cu altcineva, sau ai ajuns o versiune mai proastă a ta? Prima este săgeata, a doua este scara. De cele mai multe ori se întâmplă amândouă deodată, și e bine să le vezi pe amândouă: alunecarea cu o treaptă vine de regulă împreună cu trăsăturile punctului de stres, iar întoarcerea împreună cu trăsăturile punctului de creștere.
03
Ce măsoară testul
108afirmații deosebesc cam trei trepte din nouă
Un număr ar părea mai exact, dar ar fi născocit
Starea arată cine ia fața, nu un punct pe riglă
Poți fi de acord cu resursele și cu strânsoarea deodată
Al doilea semnal pentru aceeași stare: ale cui trăsături ies mai tare la iveală
Testul arată o stare, nu o treaptă, iar motivul este aritmetic. Ca să deosebească sigur nouă trepte, un chestionar are nevoie de o precizie pe care 108 afirmații nu o au; la lungimea aceasta se deosebesc cam trei. Un număr de treaptă ar părea mai exact, dar ar fi născocit.
Starea spune cine ia fața, nu este un punct pe o riglă. Afirmațiile despre resurse și cele despre strânsoare măsoară lucruri diferite, iar omul poate fi de acord cu amândouă deodată. De aceea „fără avantaj” nu înseamnă la jumătatea drumului, ci că niciuna dintre părți nu ia fața. Pe lângă asta, testul se uită ale cui trăsături ies mai tare la iveală, ale punctului de creștere sau ale punctului de stres, și acesta este al doilea semnal pentru aceeași stare. Formula, pragurile și locurile în care starea greșește sunt descrise pe pagina de metodologie.
05
Întrebări
De ce pe rezultat nu apare numărul nivelului?
Pentru că un chestionar cu 108 afirmații deosebește cam trei trepte din nouă, iar starea este unitatea cinstită a acestei precizii. Un număr ar arăta mai serios, dar ar trebui născocit. Dacă îți trebuie treapta, nu starea, locul ei este pagina de niveluri a tipului tău: acolo sunt descrise toate cele nouă, iar pe a ta o găsești după două praguri și trei întrebări.
Se poate urca o treaptă?
Da, și se întâmplă în două ritmuri deodată. Treapta de azi se schimbă în zile: după o săptămână bună stai cu o treaptă mai departe de strânsoare, după una proastă cu una mai aproape. Treapta obișnuită, la care te întorci, se schimbă în ani. Urcarea nu te face alt tip: un patru cu resurse rămâne un patru, doar că își folosește mecanismul în loc să i se supună.
Nivelurile de dezvoltare sunt totuna cu săgețile de stres și de creștere?
Nu, sunt două axe diferite. Nivelul este o mișcare în sus și în jos înăuntrul propriului tip; săgețile sunt o mișcare spre alt tip. Riso și Hudson le leagă: sub apăsare, tipul ia trăsăturile punctului său de stres de pe aceeași treaptă. Întrebarea de control: ai ajuns să semeni cu altcineva, sau ai ajuns o versiune mai proastă a ta? Prima este săgeata, a doua este scara.
Dacă sunt în strânsoare, tipul mi-a fost stabilit greșit?
Nu. Tipul este același pe toate treptele, iar în strânsoare rămâi tu, doar fără rezervă. Mai des se întâmplă invers: în strânsoare este mai greu să te recunoști într-o descriere, fiindcă descrierile tipurilor sunt scrise pentru starea din mijloc. Dacă îndoiala e reală, verifică tipul după motiv și după subtip, nu după stare: starea spune cum îți este acum, nu cine ești.
Ce este treapta obișnuită?
Treapta la care te întorci când împrejurările nu te mai trag în vreo parte. Riso și Hudson îi spun centru de greutate. În jurul ei există o amplitudine: în săptămânile bune, o treaptă sau două spre resurse; în cele proaste, spre strânsoare. Starea de pe rezultat arată cine ia fața acum; treapta obișnuită se vede doar pe parcursul câtorva luni.